Despre bărbați, Uncategorized

Obsesie bolnavă

Și-a pus mîna puternică în jurul gîtului ei într-o încleștare care durea. Degetele lui apăsau pe trahee și respirația ei devenea tot mai grea, dar încă nu imposibilă. O ținea strîns de gît cu mîna stîngă iar privirea lui de gheață o lăsa plină de dorință. Ochii lui de un cenușiu închis vorbeau despre dorința lui de a o poseda. În acel moment ea era doar carne pentru poftele sale trupești și ea trebuia să înțeleagă acest lucru.

  • Taci! Închide-ți gura! , vocea lui era calmă dar plină de o energie care îi producea fiori.

Cu mîna dreaptă îi căuta sînii moi și cum ajunse pe sub maioul ei din bumbac stînse cu poftă sînul drept și zîmbise diabolic. Ea scoase un sunet de surprindere , nu o durea, dar gestul lui o trezise din reveria în care se afla urmărindu-i licărirea din iris.  Era aproape sigură că auzise un mîrîit care venea din adîncul gîtului , asemeni unui care vine de la un lup flămînd. În aceeași clipă  înțelesese că va fi pedepsită pentru că nu-și păstrase intactă poziția și scoase un sunet cînd i-a fost clar ordonat să păstreze liniștea.

  • Ți-am spus să TACI! , încă nu striga, dar ordinile sale purtau o ferocitate aparte, nu îl putea refuza.  E corpul MEU! Deci fac ce vreau cu el. Ai înțeles?

Ea doar a dat afirmativ din cap și a închis ochii. Știa ce va urma. În clipa următoare a simțit cum îi ridicase maioul și o durere îi tăiase în carne. Dinții lui se înfipseră flămînd în sfîrcul ei dezgolit și neprotejat. Slăbea din dinți doar pentru cîteva clipe scurte pentru a mușca mai tare. Nu încerca sa o facă să cedeze, doar o pedepsea pentru neascultarea sa. Eva știa acest lucru și deși în mintea ei striga și plîngea cerînd îndurare, la exeterior nu dădea nici un semn.

Își trecuse iscusit dinții pe celălat sîn și mușca pentru a lăsa urme adînci, copci ale plăcerii și durerii. Mîna lui stîngă încă o strîngea de gît și stătea paznic să îi forțeze dorințele sale asupra ei. Ocazional o strîngea astfel încît ea își pierdea sursa de aer și o făcea în tamndem cu cele mai dureroase mușcături. Îi plăcea să o audă cum cerceșește pentru aer și îndurare doar prin mici sunete de înec.

Își oprise activitatea pentru a-i gusta din frica care se adunare pe fața ei.  Zîmbise gustos și o bruscă cu aceeași mînă de care o strîngea de gît să îngenuncheze. Încă era în strînsoarea lui, dar ochii ei priveau deja țintuit spre șlitul de la blugii lui.  Cu cealaltă mînă liberă își deschide cureaua și o scoase complet doar pentru a o îmbrăca rapid pe gîtul Evei. Fiecare mișcare o făcea atît de rapid și iscusit încît era clar că mai făcuse de repetate rînduri aceleași tactici. Dar la acest fapt ea nu-și permitea să se gîndească în acel moment. Dacă-și slăbea din concentrare atunci ar fi pierdut în fața lui și cu toate că se lăsa posedată de ființa inumană care-i copleșea existența nu se lăsă capitulată. Încă era ea , chiar dacă era a lui.

De îndată ce se asigurase că cureaua este bine poziționată pe gîtul ei celălalt capăt al curelei îl învîrtise pe încheietura mîinii stîngi ca să-i poată gestiona în așa fel toate mișcările ei. Fermoarul de la blugi era larg deschis iar în fața ei se afla falosul lui întîrit care pulsa de dorința de a-i poseda gura și gîtul din interior.

  • Deschide! i-a ordonat el cu o voce joasă, rece, indiferentă.

Lui nu-i păsa în acel moment de sentimentele ei, dorea doar să o simtă, să o posede și să-și satisfacă poftele sale animalice cu ea.

Facebook Comments

Distribuie povestea Evei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *