Îmi plac bărbații care știu să răstoarne munți mizînd pe profesionalism și nu aroganță. Aveam un litigiu la fază incipientă cu o companie de construcții și pentru că nu reușisem să dau de ei prin telefon toată ziua , pe la finele programului de lucru mi-am zis să-i onorez cu propria-mi prezență.
La birou, am avut (ne)norocul să nu dau peste juristul lor , dar am fost primită frumos de un consultant în vînzări care se pricepea nițel și în legi. Inițial a încercat să mă ia cu bombonica, vorba ta, dar rapid a înțeles cu cine se pune și a mers la atac direct, dar tactic, politicos, ceea ce mai rar vezi în zilele noastre.
Era clar subinformat, dar profesionalismul cu care își croia calea printre replicile mele mai ascuțite mă încînta. Îl asociam cu șarpele din Eden, care încerca să-mi vîndă mărul la preț dublu cu toate că era mușcat anterior de Eva și Adam.
Am încheiat dialogul pe note minore , era clar că luptele ce urmează le voi duce cu juristul lor. La plecare domnul m-a condus pînă la ușă și inopinat m-a invitat la o cafea.
- Rar întîlnesc vulturi în pene de rîndunică, mi-a zis el, aș vrea să pot cunoaște mai mult.
Fraze tipic bărbătești, care nu îmi gîdilau nici măcar egoul meu de femeie. L-am refuzat , așa cum m-am obișnuit să refuz bărbații, rece și ascuțit, ca să am siguranța că nu mai încearcă și alte fraze cu mine. Dar să vezi ce întorsătură. Fiind gata să-mi deschid mașina , domnul se ciocnește în ușă cu o altă doamnă, posibilă clientă, care ducea în brațe un băiețaș cam de un an. Sergiu, așa se numea domnul, a trecut în doar două-trei secunde o metamorfoză completă de la omidă la fluture. Ochii au început să îi lumineze privind spre copil și nu s-a putut abține să nu zîmbească întrebînd cît are și apoi urîndui sănătate.
Am rămas perplexă. Atitudinea lui înduioșătoare m-a lovit pînă în adîncul sufletului.
- Sergiu! , l-am strigat eu văzînd cum era gata să se întoarcă în oficiu.
- Da doamnă Toma.
- O cafea ar fi perfectă. Și-mi poți spune Eva.
Era clar încîntat de schimbarea mea bruscă, dar și curios de motiv.
- Ce te-a făcut să-ți schimbi părerea, Eva?
- Apreciez bărbații care știu să țină piept furtunilor dar nu le este frică să-și arunce armele.
- Iubesc copiii, au în ei atîta puritate încît șterg printr-un simplu zîmbet tot gunoiul din noi.
- Deci cum rămîne cu cafeaua ?
- Am numărul tău, deci te pot suna nu?
Oare aveam inimă să-l refuz? Era opusul celui care m-a întîlnit. Pe acel bărbat doream și eu să îl cunosc mai bine. Era clar chipeș, cu ochi albaștri , șaten, și un zîmbet cald.
