Uncategorized

Amor pe timp de ploaie

Era o seară caldă de iunie, și pămîntul pîrjolit de atîta soare ofta și el săracul dornic de o alinare umedă, vaporoasă.
-Privește, plouă!, a sărit ea entuziasmată din pat spre fereastră.
-Și de ce te bucuri atît, nu plouă pentru tine, a spus el indiferent continuînd să privească tavanul.
-Plouă! Plouă pentru noi! , a repetat ea cu aceeași voce zglobie și veselă.
-Nu fi naivă, ploaia nu vine pentru că tu o chemi, nu pleacă pentru că tu o alungi și nici nu-ți cîntă șoapte, ploaia ea doar ploaie.
Nu i-a răspuns, nu s-a întors nici măcar să îl privească, era prea tristă. ”Dacă ai iubi ploaia la fel de mult ca mine, poate ai ști să mă iubești așa cum te iubesc și eu”, și-a spus fata în gînd.
Nu l-a ales ea, nu l-a visat pe el, dar atunci cînd s-a ivit în viața ei și i-a cucerit mai întîi rațiunea apoi și inima, nu a mai reușit să plece de lîngă el.
-Nu ne potrivim… a șoptit ea într-un final, după ce nici picăturile de ploaie care îi băteau în geam nu o mai alinau.
El nu o auzi, își puse căștile și asculta muzica lui preferată la MP3-player.Știa că ceea ce îi plăcea lui nu îi plăcea ei, și oricum prefera să nu împartă cu nimeni nici măcar fărîme de muzică, era egoist peste măsură.
Nu îi lega nimic, nu erau căsătoriți, nu aveau copii, erau împreună de 3 luni, acele trei luni de miere cînd fiecare oferă tot ce are mai bun doar ca să primească în schimb adorația și devotamentul celui drag. Păcat doar că iubirea nu durează doar 3 luni, sau chiar 3 ani contrar opiniei lui Beigbeder. Dragostea fie există și e nemuritoare , fie nu a existat și deci nu avea rost să o cauți atunci cînd crezi că s-a pierdut.
-Auzi, adu-mi o bere, acuș se începe fotbalul, strigă el către ea fără să își clintească privirea din MP3-player.
-Da Majestate, făcu ea un gest de ascultare așa cum făceau pe timpuri servitorii la boieri mari.Zîmbi-se puțin de gestul făcut, pentru că știa că el nu o văzu-se. Era obișnuită cu absența lui totală după ce se consuma actul lor de dragoste, care mereu trebuia să fie ”în pat, cu prezervativ și nu mai tîrziu de ora nouă”.
Avea capriciile lui, fixații chiar și dacă la început i se păreau amuzante, acum ea nu mai zîmbea, ofta doar și se consola cu faptul că poate dacă îi mai face pe plac încă o zi, anume în acea zi avea să realizeze că defapt el o iubește. ”Dacă azi cînd decid să pun capăt la toate , azi el îmi va spune că mă iubește?”,se întreba frenetic deja de o lună și jumătate naiva copilă.
Fugise tiptil în bucătărie și scoase un Tuborg rece din frigider. Era catastrofă mare dacă nu avea Tuborg în frigider atunci cînd îi făcea el vizite. Uneori ei i se părea că vine doar de dragul berii ”de după”, cum o numea ea în glumă uneori. ”Păi, de ce nu? Unii vin la o cafea și pleacă la cină, alții pleacă la micul dejul doar ca să se reîntoarcă la prînz. Fiecare cu fetișurile sale”, analiza ea situația în sinea ei.
”Oare dacă astăzi îi spun că nu mai am bere o să plece?” s-a întrebat ea brusc.”Sau dacă deconectez cablul și nu mai vedem fotbalul ăla nenorocit? E atît de frumos afară, aș fugi desculț acum prin parcul din centrul capitalei pe gazonul proaspăt frezat. Ce dacă se vor uita trecătorii la mine ca la o țîcnită?”
-Nu aduci și tu odată berea aia, strigătul lui din dormitor o trezise din revelație.
Nu primise nici un răspuns. Își drese vocea doar ca să strige mai tare peste sunetul televizorului deja pornit, dar la fel – liniște. Iritat la culme că trebuie să-și rupă ochii de la ecranul TV-ul s-a ridicat greoi din pat, și-a pus chiloții pe el și s-a dus în bucătărie. Acolo nu o găsi-se pe ea, dar nu-și încreți prea mult fruntea să o caute, berea însă îl striga pe nume din frigider așa că deschise în grabă frigiderul ca să găsească acolo altceva decît ceea ce căuta – un bilețel de la ea:
”Dragul meu, berea am băut-o eu, iubirea și răbdarea mi-ai consumat-o tu. După că te trezești din stupefiere și îți schimbi mutra de bleg pe care știu că o ai acum, te îmbraci frumos așa cum știi tu mai bine, dar de data aceasta îți pui și ciorapii împuțiți, căci nu mai am de gînd să îi spăl și pleci fără a te mai întoarce. Capitolul ”aștept în zadar iubire” astăzi și-a găsit finalul. Drum bun, dar la sigur fără cale întoarsă.
Cu mîndrie și respect de sine, fosta ta copilă naivă îndrăgostită de ploaie!”.

Facebook Comments

Distribuie povestea Evei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *