Despre bărbați, Reflecții

Nisip purtat de vînt

Mă privea în ochi și știam că-mi va spune acele două cuvinte de care doream sa fug.
– Eva, eu…. te…
Dar nu l-am lăsat să-mi scuture praful de pe inimă. Golul nu trebuia umplut, el era acolo pentru a-mi aminti cît de mult doare atunci cînd accepți inimioarele și fluturașii în stomac.
– Știu…, i-am răspuns eu scurt, evitînd să-i întîlnesc ochii umezi. Dar asta nu schimbă nimic.
Era distrus de răceala cu care-i vorbeam. Nici gerul de afară nu-i mai îngheța obrajii, nici fulgii nu-i mai tăiau în gene, el era undeva pierdut într-un univers paralel în care eu îl acceptam.
– Eva, noi…
Și din nou am oprit elanul cu care dorea să-mi înmoaie inima în miere.
– E venin peste tot unde merg, nu-ți lăsa sufletul împăinginit de imagini iluzorii. Sunt doar eu, și doar tu, fără noi. Această fuziune de litere și personaje a existat doar în capul tău.
Fața lui arăta de parcă i-aș fi tăiat inima fără anestezie și i-aș fi servit-o pe tavă cu un cuțit înfipt în ea.
Cred că dacă i-aș fi oferit un pahar de otravă ar fi acceptat-o cu plăcere, dacă l-aș fi scutit astfel de durerea ce i-o provocam.
– Trebuie să plec.
Nu mi-a răspuns. Încerca să înțeleagă unde a dispărut Eva de o zi în urmă, cînd în brațele lui eram o femeie liberă și fericită.
Nu simțeam nici o remușcare. Dacă mi-aș fi permis să simt ceva în acel moment, aș fi fost gata să-mi despic cutia toracica acolo pe loc să-mi intre vîntul în piept ca să stingă focul ce-mi ustura ființa.
Îl iubeam. Dar iubirea mea era otravă pentru el. Era încă un copil în multe privințe, dar era și un bărbat adevărat, despre care se scria doar prin povești.
Nu eram eu stăpînă pe propria-mi soartă. Ce drept aveam să-i promit imprevizibilul și să-i șterg calea ce și-o avea croită în fire de aur, înainte să mă fi cunoscut.
Trei zile l-am iubit cum nu a iubit nici marea apusul. Nisipul din clepsidră s-a scurs în infinitul creat dintre proximitatea inimilor noastre. Vîntul l-a dus și l-a epuizat peste culmi pustii. Pustii ca mine și ca el, exact în acel moment al despărțirii.
Soartă crudă…
Adio om drag.

Facebook Comments

Distribuie povestea Evei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *