Reflecții

Dimineață de toamnă

Nu mi-am imaginat pentru nici o clipă că voi ajunge să fiu atît de dependentă de fericire.O consideram un sentiment efemer și pasager, supra valorizat pentru efectele sale de scurtă durată.

M-am trezit de la vîntul care flutura în jaluzelele geamului și zgîrîia auzul. Vlad dormea stîns, cu o mînă înfășurată în jurul taliei mele. Atent mi-am făcut drum din brațele sale astfel încît să nu îl trezesc și am pășit spre geam. Vîntul de septembrie de după o ploaie rece mi-a scăldat trupul dezgolit într-o adiere ce mi-a dat fiori. Am mai făcut un pas spre geam, l-am deschis și mi-am scos capul afară pentru a inhala adînc acel aer tomnatic după care eram dornică.

Aseară în miez de noapte eram în exact aceeași poziție dar cu el la spatele meu, înfingîndu-și colții în umărul meu stîng în timp ce cu mîna dreapta îmi trăgea gîtul ușor luîndu-mi din oxigen pentru ca senzația lui în interiorul meu să se intensifice. Îmi penetra cu nerușinare nu doar zona intima și dornică dintre picioarele mele dar și rațiunea, șoptindu-mi la ureche perversități care mă incitau și mă făceau să fiu cu 10 pași mai aproape de marele O.

M-am întors din reveria pasiunii recente,am închis geamul și l-am privit. Nu cred că am mai văzut un bărbat atît de frumos în întreaga mea viață. Am văzut mutre boție în pernă în a doua zi de după o partidă amoroasă, dar a lui era mereu una calmă, angelic de dulce și ispititor de delicioasă. Părul lui răvășit îmi chema mîinile să treacă prin el, buzele sale pline și catifelate aveau mereu un gust  plăcut de țigări cu cafea și nu mă puteam sătura să gust din ele.

Atunci ,  în acea clipă într-o duminică la șase dimineața eram fericită, aveam alături bărbatul meu (perfect de imperfect), sunetul ploii pe fundal și vîntul tomnatic drept un martor gălăgios al euforii mele matinale.

Facebook Comments

Distribuie povestea Evei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *