Reflecții

18 ore

După 18 ore scurse se întoarse la viața ei obișnuită. Fugise nu pentru a pierde din intensitatea problemelor cu care se confrunta zilnic, ci pentru că dorea să uite de sine. Alerga la întîlnirile cu el precum o naivă adolescentă merge la primele sale întîlniri. Dar adolescența se scurse de mult timp de pe chipul ei îmbătrînit și trupul său modelat de vreme. Naivitatea însă, o păstrase. O ținea ascunsă într-o cutie veche de bijuterii, și umbla la ea arareori, pentru a nu-i știrbi din veridicitate.

 

” Dragă Julia,

Sunt liniștită. Cunosc acea stare de pace și calmitate, care înclină balanța mai mult decît o doză de fericire fugară. Zi de zi, gîndul că el există pentru mine, îmi permite să respir adînc, fără să mai simt înțepăturile aprige ale gerului de Ianuarie.

 

Cît de simplu e să fiu simplă, fără machiaj, fără false presupuneri, fără măști. Mă privește și știu că vede în mine mai mult decît aș fi îndrăznit să văd eu vreodată. Mă sărută ca un tată protector pe frunte, mă ia în brațe și are grijă ca corpul meu obosit să fie acoperit de plapuma grea de lînă, îmi citește în palmă despre cît de frumoasă sunt și cît de naturală devin cînd sunt cu el. Alături de el pot să vorbesc despre tot chiar și atunci cînd nu spun nimic.

 

El, el nu e ca nimeni altul. E nefiresc de calm și empatic. Dăruiește nu pentru a primi și iubește nu pentru a-și umple golul din el ci pentru a-l descoperi pe cel din mine. Pentru el romantic e atunci cînd mă ceartă că mi-am uitat mănușile acasă, cînd îmi pune gluga pe cap pentru că ninge, cînd îmi suflă în palmele reci pentru a-mi dezmurți degetele înghețate. Pentru el frumusețea mea nu poate fi umbrită nici de lacrimi nici de tristeți. Frumusețea mea vine din acel izvor , din acea fîntînă săpată de el, în cugetul meu.

 

Eu nu sunt pentru el un proiect. Nu sunt o carte cu pagini albe unde și-ar dori să-și lase semnătura pentru a marca prezența sa în viața mea. Nu sunt nici măcar ceea ce sunt pentru alții. Pentru el Eva e copilul lăsat în stradă în miez de zi, pierdută în mulțime, pe care dorești să-l iai în brațe și să-i spui că totul va fi bine. Uneori, sunt Eva năstrușnică, care cere să fie certată pentru răutățile spuse în adresa sa, iar alte ori sunt cea fără de nume, fără etichete și marcări, pentru că știe să mă lase să fiu eu. ”

 

Era pentru prima dată cînd îndrăznise să povestească despre el. Pînă în acel moment, considera că dacă nimeni nu știe despre existența lui,  nimeni nu va îndrăzni să-i fure fericirea brodată fin de cînd l-a cunoscut.

 

În acea zi de ianuarie a înțeles că de fapt el exista doar pentru că ea era alături de el. Erau lut unul pentru altul, și ca artiști începători pas cu pas modelau acel ”doi în unu” siguri de euforia prezentului, incerți de strălucirea viitorului.

Facebook Comments

Distribuie povestea Evei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *