Poezii

Femeie

Ce creatură mai iești și tu femeie,
De nu te lași iubită din zori cu ochi flămînzi.
Golită și frumoasă la loc de sacru om,
Cînd dai suflare vie , ființelor plăpînde !
Ce anotimp te scriu în calendar cu roșu,
Îmbraci în sărbătoare întregul
nostru neam.
Femeie zămislită din oase de bărbat,
Ce forță porți în mâinile-ți plăpînde?
Ce nume să îți dau Femeie , de grai străin sau neștiu,
Vorbești cu tîlc și cu suflare împrăștii dorul pe pămînt.
Femeie – fragedă făptură înflorită,
De spini ascunși ne înțepăm de mii de ori.
Dar cea mai prețioasă ești femeie,
Femeie cu parfum de flori.

Facebook Comments

Distribuie povestea Evei