Frînturi din carte, Scrisori către Julia

Pradă vs prădător

Cum se simte prada care știe că va fi devorată cu cruzime? Ce gînduri îi înțeapă creierul ? Ce ghețari îi curg prin vene ? Oare-și dorește să se întîmple totul rapid fără durere sau ar fi gata să-ndure cele mai inemaginabile dureri doar pentru a-și prelungi viața cu cîteva secunde?

Cu el mă simt pradă dar și fiară prădătoare.

Așteptam la cofetăria de la colț încălzindu-mi mâinile de ceașca cu latte. Era în întîrziere. Una care prelungea plăcerea necunoscutului care urma să se descătușeze. Priveam prin geamurile largi oamenii grăbiți din stradă. Din nou, o altă sărbătoare ,comercială poate, dar una necesară pentru a aduce elogiu măcar odată în an sexului frumos.
Îl provocasem. Era inadmisibil gîndul celor 5 zile fără nici o replică din partea sa. Știam că întreceam limitele impuse tot de mine, dar eram mult prea dorită să-i resimt parfumul lui de bărbat pe pielea mea. Anticipam un refuz. Nu-mi
imaginam că mi-ar fi permis astăzi să-i desfac acei nasturi de la cămașă pînă jos, să o trag încet peste umerii și să-i descoper pieptul puternic și musculos.
Dar anticipez lucrurile. Îți povesteam despre cum a început ziua. Evident cu gîndul al el. Evident cu o dorință arzătoare de a-l revedea și nu doar. Ce pierdeam dacă încercam să-l provoc la mai mult ? Riscam să pierd doar din amorul propriu și demnitate, în cazul eventual al unui refuz.
“- Îndrăznesc să-ți pun o întrebare. ”
Încercam marea cu degetul. Era dispus să-mi acorde minute din timpul său pentru a-mi asculta incoerențele. În acea dimineață eram sigură de ceea ce-mi doream și aveam suficientă dîrzenie pentru a cere.
“- Vreau să te fur pentru cîteva ore, doar tu și eu .”
Aruncasem literele la repezeală de parcă aș fi cedat și m-aș fi răzgîndit dacă nu apăsam tasta Enter cît mai curînd.
Am primit un răspuns tardiv, care și-a meritat așteptarea. Cînd în sfîrșit ajunsesem să ne atingem fără a urmări priviri sau ochi străini, nu-mi doream nimic mai mult decît să pot opri timpul. Era acolo, în fața mea, pentru mine, al meu, în ore furate.
Eram pradă, în timp ce-i simțeam degetele lungi în profunzime, atît de suav alintîndu-mi simțurile încît eram sigură că pot exploada pînă a-l resimți în interiorul meu. Deveneam felină prădătoare aruncîndu-mă înnebunită de prezența sa asupra lui. Un schimb de roluri abia sesizabil, dar plin de înțeles.Apoi, brusc, pe final de intimitate mă simțeam un copil pierdut, dornic doar să-i simt îmbrățișarea matură și protectoare.
Uitasem cu desăvîrșire cum e cînd nu trebuie să joci teatru, cînd măștile cad și respiri fericire prin toți porii. Uitasem cum e să mă simt în același timp femeie și copil, amantă și prietenă, trup și suflet.
Din toate sărbătorile de 8 Martie acest an mi-a adus cel mai frumos și neașteptat dar – plăcerea de a fi liniștită și tulburată în același timp.
Încă nu-mi pot explica atracția față de el. Încă îmi doresc să-mi doresc să-l pot refuza. Încă îmi e frică de prezența sa inopinată în viața mea și influența sa crescîndă asupra mea. Și totuși… încă îmi doresc să-i descoper toate laturile, toate cele mii de umbre întunecate.

Facebook Comments

Distribuie povestea Evei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *